Stingere incendiuPentru a defini notiunea de “incendiu”, trebuie sa explicam în prealabil ce reprezinta arderea unui material.

Arderea este reactia unui material combustibil în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de caldura si este însotit, în general, de emisie de flacari si fum.

Procesul de ardere nu poate avea loc decât daca sunt îndeplinite simultan conditiile:

– prezenta combustibilului -adica a unui material care sâ arda în prezenta focului sau a temperaturilor ridicate;

– prezenta substantelor care intretin arderea (oxigenul  din aer, de exemplu);

– initierea reactiei -prin existenta unei surse de foc.

Cel mai important fenomen fizic ce însoteste arderea, este cresterea temperaturii materialelor (atât a celor care ard propriu-zis, cât si a celor din apropiere), fenomen amplificat pe masura ce arderea este tot mai intensa. De asemeni, pe timpul arderii se degaja cantitati mari de fum si gaze de ardere. Fumult este vizibil, are miros si gust, si în functie de aceste elemente ne putem da seama de natura materialului care arde (exemple: fumul cenusiu cu miros întepator, provine de la arderea lemnului; arderea hârtiei, paielor si fânului, este

însotita de un fum alb-galbui; motorina, cauciucul, degaja un fum negru intens).

Atentie! Prezenta fumului de culoare galben, albastru, alb, ca si gustul dulceag, amarui, usturoiat al acestuia, indica prezenta unor substante otravitoare, deci zona trebuie parasita imediat.

În orice situatie, trebuie evitata inhalarea fumului, deoarece acesta contine monoxid de carbon, o substanta foarte toxica, care provoaca asfixieri. Spunem câ flacara s-a propagat de la un punct de pornire – numit focar – spre vecinatati, si acest fenomen nu poate fi oprit decât în doua situatii:

– flacara intâlneste un material care nu arde;

– o persoana stinge flacara.

În acest moment putem enunta si o definitie a incendiului si anume:

Incendiul este un proces complex, cu evolutie nedeterminata, care necesita 4 elemente definitorii:

– existenta combustibilului si actiunea unei surse de aprindere;

– initierea si dezvoltarea în spatiu si timp a procesului de ardere sa fie necontrolate;

– procesul de ardere sâ fie nemotivat social, necesitând o interventie organizata în scopul lichidarii lui;

– producerea de pierderi materiale în timpul arderii.

Exemplificare:

Presupunem cazul unei case în care încalzirea se realizeaza cu ajutorul sobelor de teracota.

Bineînteles, în interiorul fiecarei camere, exista mobilier adica exista combustibilul care ar putea întretine arderea.

Din neglijenta, usita sobei în care arde focul a fost lasata deschisa si o bucata de jar a cazut pe covor. Deci sursa de aprindere (bucata de jar), a intrat în contact direct cu materialul combustibil (covorul), si a initiat procesul de ardere. Odata aparuta prima flacara, aceasta se va propaga într-o directie oarecare (în functie de natura, cantitatea, proprietatile fizicochimice ale materialului combustibil, existenta unor curenti de aer) spre obiectele din camera. Atât initierea arderii cât si desfasurarea procesului sunt necontrolate, desfasurânduse în afara vointei omului.

Întreaga desfasurare a fenomenului, descrisa pâna în acest moment, nu are o motivatie sociala, deoarece se produc pierderi materiale sau chiar umane. Pentru limitarea acestor pierderi este necesara interventia unor forte specializate (pompieri militari sau civili), care sa întrerupa procesul de ardere.

Fiind întrunite toate elementele componente, putem spune ca am descris initierea si desfasurarea unui incendiu.

Nu avem de-a face cu incendii în urmatoarele situatii, neproducându-se pagube materiale si/sau nefiind nevoie de interventia pompierilor:

– arderea resturilor menajere dintr-o groapa de gunoi;

– arderea resturilor vegetale de pe ogoare, dupa strângerea recoltei.