Prin procedeu de întrerupere a arderii sau de stingere a incendiilor, se întelege un proces fizic sau chimic, aplicat prin actiuni succesive, care în final trebuie sa conduca la încetarea arderii.

În prezent, se folosesc 7 procedee de întrerupere a procesului de ardere. Alegerea unuia sau altuia, depinde de o serie de factori, cei mai importanti fiind natura, situatia si marimea incendiului, precum si proprietatile substantelor care ard.
1. Racirea zonei de ardere.

Este cel mai utilizat procedeu de stingere si consta în introducerea unor substante aflate la temperatura joasa comparativ cu cea a incendiului, si care au capacitatea de a prelua o parte din caldura necesara procesului de ardere.

Produsele de stingere indicate a se folosi în acest procedeu sunt: apa, zapada, dioxidul de carbon sub forma de zapada carbonica.

2. Izolarea materialelor si substantelor combustibile de aerul atmosferic.

Procedeul consta în izolarea materialelor care ard, fata de aerul atmosferic, care întretine arderea. în acest fel, se reduce viteza de ardere si, respectiv, degajarea de caldura.

Procedeul se utilizeaza în principal la stingerea incendiilor de lichide combustibile, fiind utilizate în acest scop spume, pulberi, prelate umezite.

3. Reducerea continutului de oxigen.

Procedeul are la baza introducerea de substante care nu întretin arderea în amestecurile de gaze-aer care participa la ardere, în scopul scaderii procentului de oxigen la valori mai mici de 15%.

Procedeul poate fi aplicat numai în spatii relativ închise (tuneluri, subsoluri etc.).

Ca produse de stingere se utilizeaza dioxidul de carbon, aburul, apa pulverizata foarte fin.

4. Introducerea de inhibitori în spatiile în care are loc arderea.

Procedeul se bazeaza pe proprietatea unor substante active, denumite inhibitori, de a încetini sau opri reactia de ardere. Ca agenti de stingere, amintim înlocuitorii de haloni (si halonii cu aceleasi proprietati, dar utilizarea lor va fi foarte mult limitata, deoarece distrug stratul de ozon).

5. Reducerea temperaturii substantelor aprinse, prin amestecarea maselor de lichid aprins.

Din momentul în care un combustibil lichid se aprinde, temperatura de la suprafata lui creste pâna devine egala cu temperatura de fierbere, în timp ce temperatura straturilor de adâncime este scazuta. Prin amestecarea straturilor (cu ajutorul aerului sau gazelor inerte introduse sub presiune), se produce egalizarea temperaturii si încetarea arderii la suprafata.

 

6. Folosirea substantelor explozive.

Procedeul este folosit pentru stingerea incendiilor de padure care se dezvolta cu violenta, a celor de sonde în eruptie sau pentru rezolvarea unor cazuri deosebite. Prin explozii controlate, undele de soc formate, pot întrerupe procesul de ardere.

7. Îndepartarea materialelor combustibile din zona de ardere.

Asa cum am precizat, fenomenul de ardere nu poate avea loc în lipsa materialelor combustibile, deci procedeul este folosit în principal pentru limitarea propagarii incendiilor.

Pentru întreruperea procesului de ardere, se pot folosi simultan, mai multe dintre procedeele descrise. La o combinare a acestora însa, unul din ele este principal si hotarâtor în actiunea de stingere a incendiului.

 

II. PRINCIPALELE SUBSTANTE STINGATOARE SI MIJLOACE UTlLlZATE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:

Clasa A: – incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)

Clasa B: – incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri, ceara, parafina)

Clasa C: – incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).

Clasa D: – incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)

Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice, si care, introduse în zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.

Apa – sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin actiune mecanica.

Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea incendiilor în instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile

care jntensifica arderea.

Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:

– spuma chimica (utilizata tot mai rar);

– spuma aeromecanica (fizica) – obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o solutie apoasa de spumant.

Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectulde racire, spumele reduc evaporarea, izoleaza combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.

Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind diminuata, comparativ cu cea a apei.

Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol de electrocutare).

Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi componenti principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale arderii.

Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturdr materialelor combustibile, aincendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scazute.

Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual deoxigen (la o conncentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la instalatii speciale de stingere.

Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si, printr-o reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.

Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca stratul de ozon.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si incendiilor de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea oxigenului si racirea mediului.